Problema suferintei

Suferinta dictata de esecurile relationale este perceputa ca lasand urme adanci si fiind pe deplin reala. Orice om isi doreste mereu mai multa fericire si bucurie, dar nu si suferinta. Atunci cand sufera, el este gata sa faca aproape orice pentru a scapa de acest sentiment. Suferinta ne impinge deci sa cautam o cale de iesire. Aceasta inseamna ca trebuie sa reevaluam numeroase aspecte ale vietii noastre, inclusiv cele care ne faceau fericiti inainte. O prima observatie ar fi ca in fata suferintei este necesar sa actionam. Ea ne pune in miscare si din acest punct de vedere are de jucat un rol structurant, pentru ca atunci cand dorim sa iesim dintr-un necaz, ne straduim sa gasim solutii.

Cauzele cele mai cunoscute ale suferintei, asa cum sunt ele intelese la nivelul societatii actuale, sunt absenta a ceea ce ne dorim sau prezenta a ceea ce nu ne dorim. Poti sa suferi, de exemplu, datorita absentei unei persoane pe care o iubesti sau poti sa suferi datorita prezentei uneia care te indispune. Poti sa suferi si daca muncesti prea mult, pentru ca iti doresti sa ai mai mult timp liber, dar poti sa suferi si daca nu ai de lucru. Suferinta are multe fatete si grade de intensitate, dar in mod sigur ea ne face sa ne apropiem de esenta vietii, sa o intelegem si sa ne raportam mereu la ea.

Suferinta exista, iar durerea nu ne poate bucura, cum este cazul masochistilor. Desi nimeni nu-si doreste sa sufere, totusi suferinta poate sa joace un rol foarte pozitiv in viata noastra. Si aici trebuie sa intelegem foarte bine ca oricare ar fi forma sau originea suferintei, solutia pe care o vom gasi pentru a o indeparta va fi determinata de atitudinea pe care o avem fata de suferinta respectiva. Din pacate, unele fiinte umane nu ii acorda niciun sens si in felul acesta ajung chiar pana la sinucidere. Totusi, suferinta poate sa devina si salvarea noastra daca noi o consideram pe post de trambulina in transformarea vietii. Solutia pe care o gasesti pentru a inlocui suferinta trebuie sa fie insa viabila, puternica, benefica si constructiva. Altfel, suferinta se va perpetua sau va putea sa apara mai tarziu, in aceeasi directie. O dovada a faptului ca suferinta poate sa aiba un rol pozitiv, daca este privita cu maturitate, este ca ea poate sa nasca in noi sentimentul de compasiune pentru cel care sufera si de aici ajutorul dezinteresat pe care noi i-l putem oferi.

Apa expusa la sentimente de compasiune

http://video.google.com/videoplay?docid=-2933349021550318008

Buddha a cautat originea suferintei si, dupa ce a ajuns la o anumita intelegere a mecanismului ei, a fost cuprins de compasiune fata de cei care sufereau. Compasiunea este o consecinta fireasca a acestor cautari. Cu cat cineva manifesta mai intens o compasiune veritabila, cu atat putem spune ca acea persoana a descoperit unele elemente esentiale legate de suferinta. Buddha a ajuns la concluzia ca originea suferintei este, in esenta, ignoranta. Trebuie sa acceptam faptul ca, daca suferim, atunci ignoranta este intotdeauna implicita in acest proces. Suferinta si deci ignoranta apar atunci cand intelegerea noastra difera de realitate. Din nefericire, realitatea nu poate fi perceputa independent de minte, pentru ca aceasta este precum un canal al perceptiilor pe care le avem de la tot ce ne inconjoara. Desigur, nu putem vedea decat prin propriul nostru canal; de aceea se si spune ca "frumusetea este in ochii privitorului" sau ca "fiecare vede lumea in felul sau". Pentru a rezolva problema suferintei, nu trebuie sa punem accentul pe tratamentul simptomelor, ci mai curand pe atitudinea de a percepe in mod just ceea ce ne inconjoara. Intr-un fel putem numi asta, discernamant.


Discernamantul este un atribut al mintii si, daca mintea este incetosata, discernamantul este si el alterat foarte mult. Daca mintea este clara, atunci omul poate sa fie mai constient de ceea ce i se petrece, poate sa accepte mai bine realitatea, iar suferinta lui va fi astfel mult atenuata. Nimeni nu ne poate oferi aceasta claritate a mintii, pentru ca o avem deja in noi; trebuie doar sa ne lasam calauziti de un nou mod de a vedea lucrurile si situatiile. De fapt, atunci cand mintea devine din ce in ce mai clara, cauzele suferintei se diminueaza si ele tot mai mult. Raportul dintre minte si ignoranta este in felul urmator: in minte, ignoranta este asemenea unei defectiuni, care prin intermediul altor aspecte ce le genereaza, ne blocheaza intelegerea corecta si declaseaza astfel suferinta.


Acele aspecte pe care le genereaza ignoranta in minte sunt: confuzia, care e cam acelasi lucru cu incetosarea mintii, atasamentul, respingerea si mai ales teama. Toate acestea genereaza suferinta care apare, apoi dispare, apoi reapare si tot asa ea poate sa se perpetueze la nesfarsit daca nu este inteleasa intr-un mod matur. Suferinta ne forteaza sa admitem existenta unui gol in noi insine, care ne impinge neincetat sa vrem sa-l umplem. De exemplu, o relatie proasta cu unul dintre parinti in copilarie poate sa ne altereze sentimentele si gandurile fata de el. Aceste impresii negative se vor transmite peste ani si ani, astfel incat fiecare gand pe care-l avem despre parintele nostru va fi impregnat cu acel resentiment. E un fenomen aproape natural. Cu toate acestea, o varianta mai buna ar fi sa luam in considerare si aspectul pozitiv al acestei relatii. Nu putem modifica experientele dureroase din copilarie, dar daca devenim capabili sa privim cu un alt ochi relatia, adica dintr-o perspectiva superioara si pozitiva, atunci suferinta poate fi mult diminuata.

De cele mai multe ori, suferinta provine din faptul ca identificam un mic fragment al vietii noastre cu intregul ansamblu. Prea des ne identificam cu aspectele exterioare, mai ales daca este vorba despre necazuri izolate. Prea des alegem sa ne preocupe amintirile neplacute, care au tendinta sa dainuie destul de mult in memoria noastra, in detrimentul situatiilor in care am fost fericiti. Aici nu este vorba sa ignoram suferinta, ci sa urmarim sa o consideram intr-un context mai larg. Este ca atunci cand un pantof te jeneaza; normal, cauti sa vezi de ce se petrece asta. Dar totodata este necesar sa luam in considerare si aspectele bune; de pilda, nu este neaparat obligatoriu sa aruncam imediat pantoful la gunoi.

Cand suferinta este prea profunda, nu vom sta sa-i cautam originea, sa ne gandim la detalii ori sa interpretam subtilitatile semnalelor ce apar. Trebuie sa actionam aproape imediat pentru a reduce durerea si emotiile puternice pe care acestea le determina. Daca cineva delireaza de la temperatura foarte mare pe care o are, ai sa-i ceri sa-ti faca o lista cu diferitele stari febrile pe care le resimte, in loc sa actionezi pentru a-l ajuta? Este clar ca trebuie sa faci ceva pentru a-l ajuta sa-i scada temperatura. La fel, o persoana care se afla intr-o mare suferinta trebuie mai intai sa fie calmata si incurajata. Alinarea este un proces prin intermendiul caruia noi trebuie sa actionam astfel incat emotiile sa nu ne mai copleseasca. In acest stadiu, trebuie sa fim receptivi fata de orice metode care sunt eficiente, insa alinarea ar trebui sa fie prima etapa. In continuare, vom urmari sa rezolvam situatia, pentru ca nu putem totusi continua s-o usuram la nesfarsit. Daca nu se face nimic pentru a rezolva problema dupa ce am usurat suferinta, e aproape sigur ca dificultatile vor reaparea.


Dupa ce emotiile intense negative sunt controlate si se dobandeste o stare de calm relativ, trebuie sa incepem cautarea originii acestei emotii, adica a suferintei resimtite. Rezolvarea poate sa apara, de exemplu, facand o retrospectiva amanuntita a situatiei respective. Insa nu este suficient sa cunoastem doar cauzele suferintei pentru a o elimina, dar ea poate totusi fi atenuata daca intelegem procesul care a generat-o. Din nefericire, diferitele circumstante ale vietii pot reactiva o problema mai veche, chiar daca ea a fost inteleasa perfect. Lichidarea suferintei nu este reala decat atunci cand problema nu mai reapare o lunga perioada. Aceasta modalitate pune in actiune apectele cele mai profunde ale fiintei noastre si are la baza claritatea mentala si dicernamantul. Orice modalitate care poate ajuta la alinarea suferintei este pretioasa, dar efectul ei nu este decat temporar.


Tehnicile care ajuta la dezvoltarea calitatii mintii sunt mult mai importante, deoarece ele contribuie la eliminarea ignorantei. Cu toate acestea, problema esentiala este aceea de a sti daca suferinta poate fi complet indepartata. Succesul in aceasta directie va fi atins doar prin intermediul unei trasformari profunde a persoanei in cauza, care va rupe definitiv legatura originara cu suferinta, oricare ar fi evenimentele particulare care o fac sa sufere. Pentru a reusi aceasta, trebuie mai intai sa identificam cauzele suferintei si apoi sa gasim un remediu, datorat unei anumite claritati mentale. Insa, claritatea nu este suficienta pentru a elimina originea suferintei. Nu exista tehnici care sa o dizolve complet, pentru ca doar intelegerea cauzei primare ce a generat suferinta nu este totul. Mai este necesar si altceva, in afara de asta. Suferinta, oricat ar fi de intensa, nu ne poate complesi niciodata cu totul. E adevarat, ea ne poate afecta profund fiinta, dar cu toate acestea exista un "spatiu" ascuns unde ea nu ajunge niciodata, oricare ar fi profunzimea pe care o atinge sau pe care pare sa o atinga. Chiar in clipele in care omul sufera atroce, fiind chinuit de durerea intensa care este generata de suferinta, totusi o anumita parte a fiintei lui nu sufera, ci cunoaste atat cauza, cat si solutia problemei. Acest aspect este fundamental pentru a intelege esenta evolutiei, deoarece, pana la urma, a depasi cu succes o anumita suferinta inseamna a face un pas important in scarea evolutiei personale. Cu cat ne apropiem mai mult de acest loc tainuit din profunzimea inimii noastre, cu atat vom simti mai putina suferinta, pentru ca atunci ne identificam mai putin cu ea. Suferinta nu dispare, dar linistea si pacea specifice acestui loc, care este chiar focarul vietii, ne vor alina intr-un mod fundamental. Daca vom incerca sa intram in legatura cu aceasta pace si daca ne vom identifica in adancime cu ea, ne vom simti dintr-odata destinsi si linistiti, chiar daca durerea persista.


La unii o durere mica este insotita de o mare suferinta, iar la altii suferinta este redusa in ciuda unei mari dureri. Explicatia este aceea ca, in timp ce unele persoane au gasit in mod intuitiv focarul ascuns, care exista in fiecare din noi si pe care suferinta nu-l poate atinge, altele sunt inca departe de el si chiar continua sa se departeze. Nefiind constiente de acest spatiu real si foarte subtil din ele, suferinta pe care ele o resimt se amplifica. E ca o voce care ne indeamna mereu sa cautam constiinta pierduta a ceea ce am avut candva. Aceasta voce poate fi asimilata cu ceea ce oamenii numesc, in general, vocea "inimii" sau Sinele divin care se afla in fiecare din noi. Acesta este in realitate spatiul sacru in care nu poate ajunge suferinta.

Texte preluate din cartea: Misterul din Egipt. Primul tunel - Radu Cinamar

2 comentarii:

  1. Good way of telling, and fastidious paragraph to take facts concerning my presentation topic, which i am going to deliver in academy.
    Also visit my page ... john Thomas Financial

    RăspundețiȘtergere
  2. Wow that was odd. I just wrote an really long comment but after I clicked submit my comment didn't show up. Grrrr... well I'm not writing all that over again.
    Anyhow, just wanted to say excellent blog!
    Also visit my site :: john thomas Financial

    RăspundețiȘtergere

 

PUBLICITATE