Educatie parentala

1. Aprecierea si acordarea atentiei

Toti copiii fac lucruri care nu le plac parintilor. De asemenea, toti copiii fac in mod regulat lucruri care ii incanta pe parinti. Fireste ca parintii prefera sa constate cat mai multe lucruri bune facute de copiii lor. Copiii pot fi incurajati sa se comporte in maniera pe care o dorim manifestandu-ne aprecierea si acoradandu-le atentie. Procedand astfel atunci cand copilul se comporta bine, vom vedea ca il vom stimula sa repete mai des acest comportament. Putem acorda atentie in mai multe feluri: laudandu-l, mangaindu-l pe cap, facundu-i cu ochiul, aratandu-i interes sau batandu-l pe umar. Indreptati-va atentia asupra numirii comportamentului si acordati-i atentie copilului atunci cand se comporta bine!
Uneori parintii le acorda atentie copiilor – fara sa vrea – chiar atunci cand acestia manifesta un comportament inacceptabil. Daca le tinem predici sau daca incepem o discutie despre acel comportament (“ti-am spus de atatea ori sa..”), inseamna ca le acordam atentie negativa. Astfel, copilul va ajunge sa repete si mai des acel comportament nedorit.

Aveti grija sa ii acordati cat mai multa atentie ori de cat ori se comporta bine si cat mai putina atunci cand are un comportament inacceptabil!

2. A spune “NU” si a interzice, ignorarea

Copiii fac uneori lucruri care ne plac si alteori lucruri care nu ne plac. Daca se comporta bine, dati-le de inteles acest fapt. Daca va supara stabiliti limite clare. Copiii cer limite si reguli clare. Evident ca vor incerca sa le incalce. In acest caz, spuneti un “nu” categoric.
Peste tot exista reguli: acasa (copilul isi anunta parintii inainte sa se duca la joaca cu un prieten), la scoala (locul hainelor este in cuier) si in societate (circulatie, servicii sociale etc). Regulile sunt relative: in unele familii copiii au voie sa sara peste canapea, in altele nu. Exista mai multe modalitati eficiente de a reactiona atunci cand copiii nu asculta. Majoritatea parintilor considera ca a spune “nu” si a interzice este prea dificil (“Nu merge in cazul copilului meu, doar am incercat de atatea ori”). Foarte importanta este de asemenea, maniera in care acestia reactioneaza.

Linii de orientare pentru stabilirea interdictiilor:
1. Explicati-i clar copilului ca nu are voie sa faca un anumit lucru. In cazul in care ii interziceti ceva, este bine ca el sa inteleaga de ce o faceti. Se sugereaza, deci, sa numiti acel comportament.
2. Nu este suficient sa spuneti “nu”, este foarte important sa ii explicati de ce o faceti (fiindca este periculos, fiindca nu se cuvine, sau pentru ca ar putea avea urmari nedorite). Incercati sa le oferiti alternative, de exemplu, nu ai voie sa mergi cu bicicleta prin camera, dar ai voie pe hol.
3. Incercati sa fiti cat mai convingator atunci cand spuneti “nu” sau cand interziceti ceva.

O alta modalitate de a reactiona la un comportament inacceptabil este sa-l ignorati. Aceasta inseamna ca, de fapt, nu reactionati la purtarea copilului (priviti in alta parte, nu va intrerupeti lucrul, iesiti din camera).

Liniile de orientare in cazul ignorarii:
- Ignorati-va copilul atunci cand el incearca sa va atraga atentia iritandu-va. Daca va observa ca nu i se acorda atentie, copilul nu va mai repeta comportamentul. Cel mai des, insa, copilul continua cu si mai multa insistenta. Iata de ce nu trebuie sa il ignorati in continuare.
- Ignorarea nu va da roade daca rasplatiti copilul in vreun fel anume. (Daca ignorati faptul ca se uita la televizor, aceasta nu inseamna ca el sa va uita mai putin: dimpotriva).
- Nu puteti ignora un comportament periculos.

3. Stabilirea limitelor: izolarea si pedepsirea

De multe ori pedeapsa nu da rezultate, sau are efect doar pentru o perioada scurta de timp. Pedepsele au si alte dezavantaje:
- pedeapsa nu constituie o placere nici pentru parinte, nici pentru copil;
- pedeapsa are ca urmare faptul ca cel mai adesea copiii continua sa faca in secret ce li s-a zis pentru a evita pedeapsa;
- multe pedepse ii pot face imuni pe copii;
- copiii nu invata niciun alt comportament nou, adica: ei invata doar ce NU au voie.

Important: Copiii invata mai mult din recompense decat din pedepse. Cu toate acestea, este aproape imposibil sa-ti educi copilul fara sa-l pedepsesti. Voi denumi 2 tipuri de pedepse care sunt eficiente si care au cele mai putine dezvantaje: izolarea si confiscarea unui lucru care ii place copilului.

Mai ales atunci cand este vorba despre un comportament pe care copiii nu il pot controla sau cand ei nu vor absolut deloc sa asculte, izolarea este o metoda eficienta prin care pot fi determinati sa nu mai manifeste comportamentul dezagreabil. Izolarea este o forma de pedeapsa mai putin daunatoare copilului (daca nu se intampla de prea multe ori).

O alta forma de pedeapsa este confiscarea unui lucru care ii place copilului. De exemplu: copilul joaca fotbal in camera, iar mama ii ia mingea dupa ce l-a avertizat de cateva ori. In cazul acestei forme de pedeapsa este important:
- sa o aplicati imediat dupa ce ati constatat fapta;
- pedeapsa sa se potriveasca cu fapta;
- sa fiti consecvent: faceti ce spuneti.

Se sugereaza sa utilizati aceasta metoda atunci cand copilul nu-si mai poate controla comportamentul sau cand acesta nu mai vrea pur si simplu sa mai ascute de vorba buna (copilul sa fi depasit o anumita limita acceptabila).

Directii de orientare:
- Alegeti un loc nu prea placut (aveti grija sa nu fie insa un loc de care copilului sa-i fie frica, de exemplu un dulap intunecos).
- Nu il inchideti prea mult timp: aceasta inseamna cel mult cinci minute.
- Aveti in vedere mai ales calitatile copilului dvs. Apreciati-le si acodati-le atentie.

Evitarea pedepsei :

Se intampla uneori ca parintii sa se impotmoleasca intr-un anume punct in relatia cu copiii lor. Desi l-ati avertizat de sute de ori, i-ati interzis sau l-ati pedepsit, totusi copilul continua sa faca acelasi lucru pe care stie ca nu are voie sa-l faca.

Cum s-ar putea preveni un asemenea comportament:
- Aduceti modificari in respectiva situatie. De exemplu: asezati telecomanda undeva sus, astfel incat copilul, sa nu poata ajunge la ea; ascundeti portmoneul de mainile sale lacome; aveti grija ca totul in casa sa fie pus la loc sigur (ascundeti chibriturile/bricheta), asezati un fel de paravan in fata treptelor, stabiliti programul de vizionare TV.
- Lasati copilul sa vada si sa suporte consecintele firesti ale faptelor sale. Raul pe care il face se transforma uneori in pedeapsa. In acest caz, nu este nevoie ca parintii sa mai contribuie si ei cu ceva. De exemplu: copilul nu isi face curat in propria camera si, ca urmare, nu mai poate gasi nimic; daca nu isi pune hainele murdare in cosul de rufe, atunci nu mai are cu ce sa se imbrace; in cazul in care ajunge acasa prea tarziu, mancarea se raceste.
- Lasati-l pe copil sa repare el insusi raul facut. Uneori, insa, parintii trebuie sa-l confrunte pe copil cu urmarile actiunilor sale, punandu-l sa repare raul facut chiar de el. De exemplu: lasati-l pe copil sa faca el singur ordine, sa duca inapoi la magazine lucrurile care le-a furat, puneti-l sa plateasca chiar din banii lui de buzunar daca a stricat ceva.

Toate acestea reprezinta intr-adevar forme de pedeapsa. Datorita faptului ca pedeapsa se potriveste in mod evident comportamentului nedorit, copiii percep asemenea pedepse logice. Nu uitati sa apreciati si acordati atentie acelui tip de comportament pe care doriti sa-l aiba copilul, mai ales acelor forme de comportament dezirabil care nu pot fi asociate cu comportamentul nedorit. De exemplu: apreciati si urmariti cu atentie jocurile copiilor, in loc sa-i cicaliti si sa-i pedepsiti daca se cearta; laudati-va copilul atunci cand se duce la culcare fara sa protesteze in loc sa-l criticati atunci cand protesteaza.
Extrem de important este sa acordati atentie lucrurilor “obisnuite” pe care le fac copiii.

4. Stabilirea limitelor: conceperea recompenselor

Acordand atentie lucrurilor bune pe care le fac copiii si apreciandu-le, reusim sa ii impiedicam sa pretinda atentie in maniera negativa, adica vaitandu-se, certandu-se, stricand lucruri. Aprecierea si atentia constituie modalitati importante pentru a stabili o relatie buna cu copilul.

O alta modalitate eficienta de a acorda atentie lucrurilor bune pe care le fac copiii este sa li se promita o recompensa. La auzul acestui cuvant ne gandim imediat la cadouri sau la bani. Insa, cand folosim cuvantul “recompensa”, ne referim la toate acele lucruri care ii plac copilului. De exemplu: sa mearga la culcare cu jumatate de ora mai tarziu, sa i se permita sa vizioneze un anume program la TV, sa se joace cu parintii, sa se plimbe cu bicicleta, sa pescuiasca, sa le citeasca ceva parintilor, fructe, mici cadouri si eventual bani de buzunar. Recompensand copilul atunci cand se comporta bine, acesta este stimulat sa repete mai des acest comportament.







0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 

PUBLICITATE