Limbajul culorilor

Impresivitatea culorilor

Vorbind despre culoare suntem obligati prin natura lucrurilor sa o gandim ca un stimul activ fata de receptorul complex care este omul, sa o imaginam ca facand parte dintr-o ecuatie in care doi termeni - culoare si om - se afla in relatii multiple. Sa staruim putin asupra celui de-al doilea termen, omul - acest depozitar bogat al unui fond perceptiv si aperceptiv caruia culorile i se adreseaza fara incetare, cotidian, in multe feluri - confortabil sau neconfortabil.

Pasind pe prima treapta a perceptiei culorilor, adica la "dimensiunea" lor fizica, este firesc sa ne intrebam cum percepe omul culoarea la modul strict senzorial. Care sunt reactiile lui la culoare, dincolo de forma obiectului? Si ce deosebiri exista intre o sensibilitate necultivata si una cultivata? Cea de-a doua treapta, "dimensiunea" psihica a senzatiei colorate, pune cam aceleasi intrebari si, in mod firesc, cele doua trepte se interactioneaza. In lipsa participarii fiintei noastre interioare, o senzatie, fie ea chiar socanta, ramane superficiala, nu dureaza, nu se adanceste, nu o "traim" cu adevarat, nu devine a noastra. Oamenii de stiinta ne asigura ca exista numeroase conexiuni intre sistemul nervos cerebral si aparatul vizual, iar ca urmare se dezvolta serii intregi de reactii biologice.

Efectele culorilor au fost cunoscute si valorificate cu mult inaintea testarilor contemporane si adevarul este ca ceea ce este numit azi impresivitatea culorilor (respectiv, cantitatea si calitatea informatiilor aduse omului prin culoare) poate fi cu greu cuantificata. Psihologia vorbeste despre functia impresiva a culorii, adica despre "ansamblul efectelor de ordin psihofiziologic si comportamental care ia nastere la nivelul individului, in cadrul relatiei perceptive cu culoarea; ea exprima dependenta dinamicii subiective interne de dinamica obiectiva externa sau, mai concret, dependenta omului de culoare" (Culoare si comportament - Mihai Golu, Emil Dicu).

In continuare voi disocia efectele culorii asupra omului in senzoriale si psihice (respectiv, fiziologice si emotionale), fiecare dintre ele variind dupa dotarea nativa si educatia subiectului.

Efectele senzoriale comune

La acest nivel putem spune despre culori ca sunt mai mult sau mai putin tonice. Charles Fere a demonstrat efectele culorilor inca din 1900, in sensul accelerarii circulatiei sangvine sau al cresterii fortei musculare; in ordine descrescatoare, culorile active sunt: rosu, oranj, galben, verde, albastru. O scala a tonicitatii culorilor (dupa Collatet) arata astfel:

rosu = 700
galbenul = 600
oranjul = 500
verdele = 400
albastrul = 400
albul = 300
griul = 200
albastrul-inchis = 100
violetul = 100

Potrivit cercetarilor moderne, culorile saturate actioneaza diferit - de regula, efectul tonurilor cu saturatia diminuata scade comparativ cu starea lor de puritate, culorile pastelate inducand calm si relaxare. Fiecarei culori ii corespunde o stare, un sentiment. In plus, unele sugereaza mobilitatea, altele imobilitatea. Unele vin, altele pleaca - indeosebi cele saturate (prin comparatie cu tonurile surde ale cubistilor, spre exemplu, care vroiau sa le mentina pe acelasi plan). Desigur, exista in reactia omului la culoare si o componenta bazata pe diverse alte asociatii stocate in subconstient, dar efectele fiziologice (urmate de cele psihologice) par a atarna cel mai greu. Astfel:

Rosul - actioneaza (inclusiv la unele animale, de ex. taurul) ca excitant, ba chiar iritant pe termen lung, este tonic, creste pulsul si mareste rotmul respirator, stimuleaza metabolismul si tonusul muscular (psihologic, induce omului vitalitate, impulsivitate, simpatie, dinamism); este asociat cu sangele, flacara, diverse flori si fructe.
Oranjul - este tonic, activ, accelereaza pulsul si ritmul respirator (apare ca un stimulent afectiv si erotic); si el este asociat cu caldura si flacara, dar si cu unele fructe.
Galbenul - mareste pulsul si ritmul respirator; este un incitator, inclusiv optiv (ca efect psihologic induce veselia, este un stimulent psihic si intelectual, insa racit cu albastru capata ceva maladiv); se asociaza cu lumina solara, cu unele flori si fructe.
Verdele - calmeaza muscular si nervos, scade pulsul si ritmul respirator (psihologic, induce relaxarea, meditatia, echilibrul si toleranta, uneori prospetimea; se asociaza spontan cu natura verde.
Albastrul - apare linistitor in toate privintele (stimuleaza introspectia, seriozitatea, repausul); evoca spatiul adanc, marea si muntele. Albastrul-deschis calmeaza pulsul si ritmul respirator, este asociat cu cerul transparent si cu zborul, iar cel inchis este pasiv si inhibator, incetineste ritmurile vitale.
Violetul - este inhibator, calmant, scade tensiunea si ritmul respirator (induce melancolia si tristetea); purpuriul este asociat cu bogatia si rafinamentul, cu unele vesminte rituale.
Albul - este un calmant (psihologic - claritate, lumina); este asociat cu puritatea si zapada.
Negrul - este si el un inhibator (iar psihic, induce tristetea si starea de repaus); este asociat cu intunericul, misterul, somnolenta, moartea.
Griul - este, de asemnenea, un inhibator, un deprimant (in pofida faptului ca ni se poate impune prin caracterul lui meditativ si puritan).

Efectele senzoriale la privitorul educat

Asupra unui ins educat vizual, culorile actioneaza considerabil mai amplu, chiar la acest prim nivel senzorial.
Pentru dezvoltarea ideii de mai sus voi face apel la opera teoretica a unui pictor ilustru, W. Kandinsky, precum si la studiile celui mai important teoretician al culorii din secolul XX, Johannes Itten. Pe langa adevarul spuselor, sa remarcam faptul ca exprimarile lor sunt foarte sugestive, cu frecvente trimiteri la munca pictorului. Ar mai fi de mentionat ca, in vreme ce primul face comentarii preponderent intuitive, colegul sau de la Bauhaus (Weimar), Itten, a elaborat studii sistematice.

ROSUL
Kandinsky:
- Rosul este culoarea flacarii.
- Culoare fara limite, caracteristic calda, actioneaza in interior ca o culoare foarte vie, sprintena, nelinistita.
- Genereaza o nota puternica de forta constienta de propriul ei scop.
- Exista in acest vuiet si in aceasta incandescenta, mai ales interioara si foarte putin indreptata inspre exterior, o maturitate, sa-i spunem, virila.
- Rosul mediu suporta modificari mari, devieri si variante calde sau reci, ramanand in tonul de baza. Orice culoare poate fi, desigur, si rece,si calda, nicaieri insa contrastul acesta nu este atat de accentuat ca in cazul rosului. O plenitudine de posibilitati interioare.
- Rosul rece (de pilda, rosul de garanta) se lasa supus adancirii tonului. Rosul rece, cand este deschis, devine si mai material, dar de o materialitate pura si suna a bucurie juvenila, curata, asemanatoare unei siluete proaspete, tinere, curate de fata.
- Rosul cald actioneaza agitatoric, el poate creste pana la punctul unei jene dureroase, poate si prin asemanarea lui cu sangele curgand.
- Rosul vermillon, adica rosul deschis si cald (de Saturn) are o anumita asemanare cu galbenul mijlociu (cuprinde ca pigment, relativ mult galben) si trezeste senzatia de forta, energie, aspiratie, decizie, bucurie, triumf plenar.
- Rosul vermillon arde mai mult pentru sine, are un caracter in primul rand material si foarte activ (daca este izolat); adancirea lui cu negru este primejdioasa, deoarece negrul cel mort stinge incandescenta sau o reduce la minimum. Rezulta de aici brunul opac, dur, prea putin dinamic, in care rosul suna ca un susur de-abia perceptibil.
- In rosul de cinabru creste stabilitatea senzatiei acute a rosului; este ca o pasiune mereu la fel de incandescenta, o forta sigura de sine, care nu poate fi usor infranta.
- Rosul cinabru (asemanator cu vermillonul) atrage si stimuleaza ca si flacara, pe care omul o priveste intotdeauna cu lacomie.
- Rosul cinabru, pus pe un fond alb, apare opac si murdar; pe fond negru se incarca puternic de o forta stridenta, de-a dreptul uluitoare...Acest fel de rosu nu suporta in general nicio interventie a recelui, pierzandu-si in asemenea ocazii sonoritatea si sensul. tonul devine murdar.

Itten:
- Rosul permite numeroase modulatii, de la cald la rece, de la tern la luminos, de la deschis la inchis, fara a-si pierde caracterul de rosu.
- Din punct de vedere spiritual, rosul este pasiv, iar din punct de vedere material si spatial, rosul este intotdeauna activ.

Rosul-oranj
- Rosul este dens si opac, straluceste cald, plin de propria sa lumina.
- Pe fond oranj, rosul-oranj are o luminozitate sumbra si fara forta, pare deshidratat.
- Rosul-oranj pe un fond brun-inchis vibreaza ca o caldura uscata.
- In vreme ce pe un fond negru exprima pasiunea demoniaca si invincibila, pe un fond verde rosul-oranj creeaza efectul unui invadator insolent si impetuos, este vulgar si zgomotos.
- Rosul-oranj pe un fond albastru-verzui ia aspectul unui foc atatat.
- Pe un fond rosu-inchis, rosul-oranj decade in jaratec stins.

ORANJUL
Kandinsky:
- Oranjul prezinta o miscare iradianta, de contopire cu mediul, este o culoare care vine.
- Se aseamana cu un om sigur de propriile forte si trezeste o accentuata senzatie de sanatate.
- Nu are un echilibru stabil... Ba chiar apare senzatia ca avem de-a face cu un dansator pe sarma...Unde incepe oranjul si se termina galbenul sau rosul?

Itten:
- Oranjul se situeaza in punctul crucial al stralucirii cele mai intense.
- Luminozitate solara.
- Luminat cu alb, oranjul isi pierde repede caracterul si intunecat cu negru se transforma in brun surd, arid si putin elocvent.

GALBENUL
Kandinsky:
- Galbenul-deschis pe alb debiliteaza, se dizolva; pe negru are un efect atat de puternic incat pur si simplu se desprinde de fond, pluteste in aer si sare in ochi.
- Galbenul are un caracter imprastiat, care se raspandeste in toate partile si care se acutizeaza usor; fiind o culoare tipic lumeasca, nu permite adanciri considerabile; insa, un tablou pictat in galben iradiaza intotdeauna caldura sufleteasca.
- Galbenul strident al lamaii, dupa un interval mai lung, provoaca ochiului durere, la fel cum urechii ii produce durere sunetul inalt si strident al unei trompete. Ochiul se nelinisteste, nu suporta indelung privitul si cauta sa se adanceasca in linistea albastrului sau verdelui.
- Daca racim galbenul, acesta devine verzui si capata un caracter oarecum maladiv si suprasenzorial; ba mai mult, galbenul ar putea insemna reprezentarea colorata a dementei, nu insa a melancoliei, a ipohondriei, ci reprezentarea colorata a unui acces de furie, de nebunie oarba, de turbare. Galbenul seamana cu un bolnav napustindu-se.
- Galbenul citron nelinisteste, agreseaza, irita sufletul omenesc, el pare acompaniat de o trompeta acuta in care se sufla tot mai tare sau de un sunet inalt de fanfara.

Itten:
- Galbenul seamana cu un alb mai dens, mai material.
- Este cea mai luminoasa dintre toate culorile.
- Pe un fond oranj cele doua culori formeaza impreuna o singura culoare oranj. Cele doua culori au aerul de a reprezenta un soare matinal pe un camp de grau copt.
- Pe un fond verde, galbenul e stralucitor, dar verdele pare sa debordeze prin propria sa stralucire; intrucat verdele rezulta dintr-un melanj de albastru si galben, galbenul pare sa fie in vizita la rude.
- Pe un fond albastru-mijlociu, galbenul e stralucitor, dar produce un efect respingator (obositor). Albastrul il suporta cu greu.
- Cu rosu, galbenul produce un acord clar si puternic ca un concert de trompete.
- Pe un fond roz isi pierde luminozitatea.
- Pe un fond alb, galbenul are o luminozitate foarte puternica si agresiva. Efectul este puternic, abstract si fara compromis.

VERDELE
Kandinsky
- Verdele absolut (mediu) este culoarea cea mai linistita din lume; nu tinde in nicio directie, nu inregistreaza ecoul bucuriei, al tristetii, al pasiunii.
- Aceasta continua absenta a miscarii este o calitate cu efect binefacator asupra oamenilor si sufletelor obosite, dar, dupa un anumit timp de odihna, poate deveni plicticoasa.
- Pasivitatea este calitatea cea mai caracteristica a verdelui absolut, careia i se mai adauga pe deasupra si parfumul unui soi de onctuozitate si automultumire.
- Linistea verdelui....este o liniste pamanteasca, multumita de ea insasi (diferita de cea solemna si dincolo de pamantesc a albastrului profund).
- Nasterea verdelui din galben si albastru seamana cu amestecul de alb si negru. Albul pierde consistenta si da, in general, un gri foarte vecin ca valoare morala cu verdele; dar deosebirea dintre gri si verde este radicala: griul este pasiv, inactiv, pe cand galbenul si albastrul cuprinse in verde ca niste forte tinute in sah pot redeveni active.
- Daca verdele absolut este scos din echilibru, atunci urca spre galben inviorandu-se, intinerit si vesel...Prin dominanta de albastru, coborand spre o tonalitate adanca, verdele capata cu totul alt sunet; devine serios si , ca sa spunem asa, cade pe ganduri.

Itten:
- Fiind o culoare compusa, pe masura ce tinde spre albastru sau spre galben, isi modifica expresia.
- Cu o tusa de albastru, verde isi dezvolta componentele sale spirituale. Oxidul de mangan da albastrului-verzui forta sa cea mai eclatanta. Acest albastru-verzui poseda o agresivitate rece si violenta.
- Bogatia modulatiilor verdelui este imensa.

ALBASTRUL
Kandinsky
- Un tablou in albastru pare racoros.
- Albastrul este culoarea cerului, asa cum ni-l imaginam cand auzim sunetul cuvantului cer.
- Daca e luminat, capata un caracter indiferent, se distanteaza cu nepasare de om, la fel ca inaltul cer albastru-deschis. Prin urmare, cu cat este mai deschis la culoare, cu atat e mai lipsit de sunet, pana cand ajunge la linistea tacerii.
- Albastrul isi desfasoara linistea pana in adancul sufletului omenesc. Apare o adancire fara de sfarsit a unor stari de spirit grave.
- Centrifug in raport cu privitorul si centripet spre propriul lui centru, albastrul devine mai intens tocmai in tonurile mai adanci, dobandind in acelasi timp ecouri interioare caracteristice: cu cat un albastru e mai adanc, cu atat i se adreseaza omului ca o chemare spre infinit, trezindu-i dorul de puritate si, in final, de transcendenta.
- Este insotit de o miscare concentrica, comparabila cu cea a melcului care se retrage in cochilia sa.

Itten:
- Albastrul este aerian si transparent.
- Ca efect material si spatial, albastrul este intotdeauna pasiv.
- Albastrul este prietenul umbrei si daca il intunecam pare mai stralucitor.
- Pe un fond galben pare mai sumbru.
- Daca e luminat pana la acelasi grad cu galbenul, straluceste ca o lumina rece. Transparenta sa degradeaza galbenul spre o valoare densa si materiala.
- Pe un fond negru, albastrul straluceste ca o forta clara si pura.
- Pe un fond violet (lilas) albastrul e stins, gol si fara forta.
- Pe un fond brun-inchis albastrul vibreaza puternic, palpaie si transforma brunul intr-o culoare vie.
- Pe un fond rosu-oranj, albastrul isi pastreaza forta intunecata si straluceste puternic. Aici albastrul se afirma si se confirma intr-un chip straniu si ireal.
- Pe un fond verde calm, albastrul capata o tenta roscata.

VIOLETUL
Kandinsky
- Violetul este un rosu racit atat in sens fizic, cat si psihic. De aceea, are in sine ceva maladiv, stins (zgura de carbune), trist.
- Nu are un echilibru stabil, deoarece e compus din rosu si albastru, ducandu-ne cu gandul la balansul unui dansator pe franghie - ca si oranjul.
- Are tendinta de a se indeparta de privitor.

Itten:
- Violetul iluminat cu alb isi pierde caracterul grav si devine vesel.
- Cand se lumineaza desfasoara minunate culori in tonalitati tandre.

ALBUL
Kandinsky
- Albul actioneaza asupra sufletului nostru ca o prelunga tacere, pentru noi absoluta. Corespunde oarecum unor pauze muzicale.
- Nu este o tacere moarta, ci una incarcata de latente.
- Albul suna ca o tacere care, brusc, poate fi inteleasa. Este un neant tineresc sau, mai precis spus, un neant dinaintea inceputului, dinainte de a se fi nascut.
- Albul a fost ales ca vesmant-simbol al purei bucurii si al curateniei desavarsite.

NEGRUL
Kandinsky
- Negrul este stingerea, gramda de noroi ars, nemiscare, cadavru, ceva care nu participa emotional la niciun eveniment, care lasa ca totul sa alunece peste el. Este tacerea unui trup dupa moarte, incheierea unei vieti.
- Exterior vorbind, este culoarea cea mai lipsita de sonoritate, cea mai slaba, pe fondul careia orice alta culoare, chiar si cea mai slaba sonor, rasuna mai puternic si mai precis.
- Negrul - vesmantul de mare doliu, de adanca intristare, simbol al mortii.

GRIUL
Kandinsky
- Daca amestecam albul cu negrul rezulta griul, care, psihologic vorbind, se afla aproape de verde; e linistit si imobil.
- Oricum ar fi produs, din amestecul complementarelor sau din alb-negru, prin amestec optic sau prin melanj mecanic, griului ii lipsesc miscarile excentrice si concentrice (tendinta spre explozie sau implozie).
- Griul este lipsit de sunet si imobil. Aceasta imobilitate are insa un alt caracter decat linistea verdelui (plasat intre doua culori active si care este produsul lor). De aceea, griul exprima imobilitatea fara speranta.
- Cu cat griul este mai intunecat, cu atat mai evident apare elementul dezolant si iese in relief caracterul lui sufocant.
- In cazul griului mai deschis, culoarea se aeriseste, parca incepe sa respire si de aici apare semnul unei sperante ascunse.

Kandinsky face si o apreciere generala:
- Ochiul este mai mult si mai tare atras de culorile deschise si inca si mai mult si mai tare de culorile cele mai deschise, mai calde.

Efectele psihice ale culorilor

Am vorbit mai inainte despre culoare ca despre un stimul care produce senzatii, impresii directe, situandu-ne astfel la prima treapta a perceptiei, la "dimensiunea" fizica a culorii. Reactiile senzoriale provocate de fortele zagazuite in culoare declanseaza insa intotdeauna si anumite efecte psihice, cu implicatii mai adanci in afectivitatea noastra (vibratie sufleteasca). Este momentul in care trecem la dimensiunea psihica a culorii - asadar la a doua treapta a perceptiei, una superioara.

Ca si in cazul efectelor senzoriale, efectele psihice ale culorilor variaza odata cu nivelul privitorului: mai rudimentare pentru cel lipsit de educatie vizuala, ele sunt mai complexe pentru cineva cu o sensibilitate elevata (fie ea naturala sau cultivata).

Cateva efecte psihice relativ comune:
Rosu = neliniste, excitabilitate, agresivitate, dinamism
Oranj = euforic, excitator
Galben = inviorator pana la obositor
Verde = pasivitate, relaxare
Albastru = linistitor
Violet = inhibator
Alb = monotonie
Negru = frica

Psihologii au stabilit ca culorile calde (rosu, oranj, galben) sunt stimulatoare, excitante, antrenante, iar in exces, sufocante. In schimb, culorile reci (verde, albastru, violet, inclusiv gri) sunt inhibante si neutralizante, calmante. Primele induc procese de adaptare, ultimele de opozitie.

Efecte psihice mai nuantate (proprii insului educat) - pentru exemplificarea carora apelam din nou la Johannes Itten:
ROSUL
- Este culoarea drapelului revolutiilor.
Rosul-oranj:
- Rosul-oranj poate exprima pasiuni fierbinti si combative.
- In rosul-oranj arde amorul senzual si pasionat.
- Aceasta culoare exprima ardoarea luptatoare si demoniaca.

ORANJUL
- Fastuos, el exprima usor orgoliul si luxul exterior.

GALBENUL
- In galben citim expresia unei gandiri care se afirma prin inteligenta.
- Cand contrasteaza cu tonuri mai inchise, galbenul are ceva stralucitor si imbucurator.
- Galbenul rupt exprima invidia, tradarea, falsitatea, indoiala, neincrederea si eroarea.
- Pe un fond violet, galbenul poseda o forta plina de caracter, este dur si nemilos.

VERDELE
- Este culoarea lumii vegetale, exprima fertilitatea, satisfactia, repausul si speranta, realizeaza uniunea dintre stiinta si credinta.
- Daca verdele luminos este tulburat de gri, degaja o impresie de lene paralizanta.
- Daca verdele tinde spre galben, reprezinta natura tanara si primavaratica. Este de neconceput o dimineata de primavara sau de vara fara galben-verzui, fara speranta verii si a fructelor pe care le aduce.

ALBASTRUL
- Albastrul are o mare forta, comparabila cu cea a naturii din timpul iernii, cand totul e ascuns, dar cand totul germineaza si creste in secret.
- Albastrul poseda o forta dirijata spre interior.
- El numai din punct de vedere spiritual este activ.
- Albastrul ne antreneaza spiritul pe undele credintei in departare si in infinitul spiritului.
- Aceasta culoare exprima domnia sufletului si a supranaturalului.
- Cand albastrul se tulbura, cade in superstitie, frica, racire si doliu, dar indica intotdeauna ceva supranatural si transcendent.
- Caracterul retinut al albastrului, umilinta si calmul, la fel ca marea lui simplicitate, sunt adesea intrebuintate in tablouri reprezentand Buna Vestire.

VIOLETUL
- Violetul este culoarea inconstientului, a secretului.
- Violetul se arata cand amenintator, cand imbucurator, dupa contraste, cand oprimat, cand sufocat de el insusi.
- Cand tusele de violet abunda intr-o compozitie, poate fi cu adevarat infricosator, mai ales daca tinde spre purpuriu. Goethe crede ca o lumina de aceasta culoare stralucind intr-un peisaj sugereaza groaza unui sfarsit de lume.
- Violetul este culoarea pietatii ignorante. Intunecat sau tulbure, este culoarea superstitiei.
- Se ghicesc catastrofe in spatele unui violet-inchis.
- Violetul evoca tenebre, moarte, noblete.
- Albastrul violaceu evoca singuratate si devotament.
- Rosul violaceu sugereaza dragostea divina si dominatia spiritului.

Analiza trasaturilor psiho-afective ale personalitatii cu ajutorul culorilor este astazi de uz curent in psihologie si medicina, ca mijloc de investigare a pacientului sau pentru controlul tratamentului; in mod firesc, propensiunea exagerata spre o anume culoare si respingerea obstinata a alteia pot sugera dezechilibre nervoase, mai normala fiind acceptarea rationala a tuturor. In acest sens se folosesc diferite teste-color precum testul Luscher, testul Rorscharch etc., obtinandu-se rezultate interesante si semnificative; aceste rezultate sunt corelate ulterior si cu analiza altor caractere formale. Fara a insista, iata cateva concluzii la care au ajuns psihologii:
ROSUL
- Preferinta: indica dorinta, impulsul spre actiune, vointa de a obtine rezultate; mai indica activitate intensa, dinamism, energie, agresivitate, excitabilitate.
- Respingerea: indica oboseala, slabiciune, teama de actiune si de imixtiune a mediului extern.

GALBENUL
- Preferinta: denota dorinta de realizare, de fericire, expansiune.
- REspingerea: indica deceptie, izolare in sine.

VERDELE
- Preferinta: indica adaptabilitate si mobilitate, dorinta de a impresiona, de a obtine confirmari publice.
- Respingerea: indica rigiditate psihica.

ALBASTRUL
- Preferinta: indica atitudine morala calma si pasnica, increzatoare in relatiile cu mediul.
- Respingerea: denota nesatisfacerea dorintei de liniste si echilibru.

VIOLETUL
- Preferinta: indica dorinta de relatii producatoare de satisfactie si fascinatie.
- Respingerea: indica teama de angajare in relatii personale si profesionale, nerealizarea atmosferei intime dorite.

BRUNUL
- Ca preferinta indica dorinta de confort fizic si conservare corporala

NEGRUL
- Preferinta: indica negarea actiunii si vitalitatii, renuntarea, revolta fata de o ambianta lipsita de satisfactii.
- Respingerea: denota tendinta de contact afectiv cu ambianta, integrarea in actiuni pozitive.

Bibliografie: Culoarea in arta - Liviu Lazarescu


Colors from Emil Lindqvist on Vimeo.


0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

 

PUBLICITATE