Calea Inteleptului

Privind în urmă la lecţiile mele, îmi dau seama că nu te-am învăţat nimic! Vrăji, incantaţii şi invocaţii! Unui Înţelept nu-i pasă de niciunul dintre lucrurile astea!

Trebuie să redefinesc pentru tine ce este un Înţelept cu adevărat. Lucrurile despre care te-am învăţat ţin de vrăjitorie, nu de Înţelepciune.

Nici chiar maestrul meu, Simon, care a fost cel mai mare vrăjitor din lume, nu a fost un Înţelept. Eu însumi sunt încă un biet magician, dar aspir spre Înţelepciune.

Atunci ce este un Înţelept? Un Înţelept nu are nevoie de baghete, poţiuni magice sau incantaţii pentru a face magie.

Un Înţelept poate face conştient ceea ce oamenii pot face numai în visele lor.

Şi asta datorită felului său de a privi lucrurile. Aceasta este singura diferenţă dintre un adevărat Înţelept şi un biet magician sau simplu om.

Pentru ca Înţeleptul cunoaşte adevărul, el nu se lasă prins în iluziile vieţii ca omul obişnuit.

Un Înţelept are puterea Alchimiei. Puterea de a transforma numai prin gând.

Alchimia, vezi tu, nu este transformarea plumbului în aur. Aceea e o metaforă. Este transformarea spiritului în aur, metalul nepieritor.

Cum face asta? Primul pas este întoarcerea la inocenţă! Când erai copil, întreaga lume era un loc magic. Dar, pe măsură ce creşteai, ai început să pui etichete lucrurilor. Acesta e un copac, acela e un nor, aceea o frunză. Nici măcar nu mai priveşti obiectul, îi vezi numai numele.

Dacă ai putea să te opreşti şi să vezi ce sunt lucrurile acelea cu adevărat, ai fi atât de uluit încât nu te-ai mai putea ţine pe picioare!

Pasul următor spre Înţelepciune este acela de a fi inexplicabil de fericit!

Şi asta din cauză că toate acele lucruri care îi nemulţumesc pe oamenii simpli pe Înţelept nu îl ating.

Pierderea, de exemplu. Un Înţelept ştie că totul este trecător şi constant în acelaşi timp. Pentru că totul este făcut prin puterea lui Dumnezeu, care îşi schimbă numai forma necontenit.

Nu poţi pierde ceva pentru că toate sunt parte din tine şi tu eşti parte din Dumnezeu. Tot ce a existat vreodată este încă aici. Şi-a schimbat forma numai.

Un Înţelept nu se teme de moarte pentru că el ştie că moartea e o minciună. El a trăit şi va trăi mereu.

Un Înţelept ştie că e nemuritor. Mereu a fost şi va fi.

Un Înţelept nu cunoaşte singurătatea. Pentru că el nu s-a rupt de univers. Este una cu el şi una cu puterea lui Dumnezeu. Cum ar putea fi el, aşadar, singur?

Un Înţelept este cu adevărat treaz în timp ce restul omenirii visează. Odată pătruns adevărul acestei revelaţii, legile timpului şi spaţiului îşi pierd sensul.

Un Înţelept poate face orice! Sfida gravitaţia, teleporta oriunde, crea lucruri cu un simplu gând! Pentru că el este una cu Dumnezeu şi una cu universul.

Buda a fost un Înţelept! Iisus a fost un Înţelept! Krişna a fost un Înţelept! Acelaşi Înţelept lăuntric pe care ei l-au descoperit se află în tine!

Eşti ceea ce crezi că eşti! Nici mai mult, nici mai puţin! Orice din universul nostru "solid", odată descompus, nu mai e solid defel! Dacă ai putea mări un atom de hidrogen până la mărimea unei mingi de baseball, singurul electron care îl orbitează va fi la 3 mile depărtare!

Aşadar cea mai mare parte din corpul tău "solid" e compusă din spaţiu gol. Conştiinţa ta e cea care ţine totul laolaltă!

Universul nostru solid e o minciună! O iluzie! Priveşte ecranul televizorului tău. Vezi imagini cu munţi, nori, copaci, clădiri, animale şi oameni. Dar dacă iei o lupă şi te uiţi foarte de-aproape la ecran descoperi că toate imaginile nu sunt altceva decât puncte strălucitoare de lumină. Ceea ce nu realizezi este că şi televizorul, podeaua pe care stă şi tu însuţi sunteţi acelaşi lucru. Toate sunt făcute din aceleaşi molecule ca şi stelele, rearanjate numai pentru a forma modele diferite de energie.

Adevărul aşadar este că eşti numai un model de energie într-un ocean de energie. Podeaua, aerul şi toate celelalte numai par a fi lucruri separate, ca şi imaginile de pe ecran. În realitate ele sunt toate formate din aceleaşi modele de energie.

Adevărul este că toţi suntem unul şi unul este de fapt Dumnezeu, acţionând toate componentele simultan.

Oricine poate percepe dincolo de iluzia solidităţii şi a morţii este un atotputernic Înţelept.

Când o insectă e strivită sau un om moare, moleculele care le formau corpul sunt încă aici. Se întorc numai în pământ şi hrănesc planta din care se deschide un trandafir, care, la rândul său, se va veşteji şi va reveni la sursa din care a răsărit. Dar, din moment ce Dumnezeu este de fapt insecta, omul şi trandafirul, ce s-a pierdut de fapt?

Ne temem de pierderea propriei identităţi, dar, din moment ce suntem o parte din Dumnezeu, ce se pierde de fapt? Numai rolul nostru dintr-un act al nesfârşitei piese a vieţii.

Oamenii îşi consideră visurile iluzii ale minţii şi starea de trezie ca fiind realitate. Adevărul însă e că şi starea de trezie e numai un vis. Visul lui Dumnezeu.

Dar poţi protesta. Îmi dau cu piatra asta în cap şi o să mă doară, trebuie să fie real. Dar şi în vis vedem şi simţim pietre. Ne putem da în cap şi o să ne doară. Şi totuşi, nicicare nu e "mai reală" decât cealaltă!

Un Înţelept ştie asta şi-şi trăieşte viaţa în consecinţă.

Buda a fost adesea văzut levitând în aer! Iisus mergea pe apă. Ne închinăm în faţa lor şi îi tratăm ca zei sau fiinţe speciale, dar ei au negat asta.

Buda încerca să-şi înveţe discipolii că şi ei pot dobândi iluminarea. Iisus a încercat să-l înveţe pe Petru să meargă pe apă şi, pentru un moment, Petru şi-a abandonat neîncrederea şi a putut s-o facă. Dar apoi s-a îndoit şi a început să se scufunde.

Asta e cheia! Înlăturarea tuturor îndoielilor asupra unităţii cu Dumnezeu. Dacă vei putea face asta pentru o singură secundă, nu există miracol pe care nu l-ai putea face.

În visurile tale adesea zbori sau creezi lucruri printr-un gând. Ai putea face acelaşi lucru în visul pe care îl numim viaţă dacă ai uita iluzia morţii şi a solidităţii.

Odată ce vei fi făcut asta, şi tu vei fi un Înţelept. Vei fi una cu Dumnezeu, una cu universul.

Un Înţelept este un spectator, un observator în piesa asta pe care o numim viaţă. Un Înţelept nu mai este doar un actor ci şi publicul însuşi.

El încă îşi spune replicile şi-şi joacă scenele, dar o face lucid şi mereu conştient că joacă numai un rol.

În timp ce noi, ceilalţi, continuăm să credem că rolurile noastre sunt reale şi ne uităm adevăratele identităţi.

Un Înţelept este lipsit de "sine". El ştie că trupul lui e numai o creaţie a conştienţei. Nu conştienţa există în trup, ci trupul există în conştienţă. Iar când trupul dispare, conştienţa rămâne. Aşa cum a existat înaintea trupului.

Puterea unui Înţelept este puterea iubirii absolute. Iubirea de Dumnezeu, iubirea de natură, iubirea de oameni.

Cuvântul "iubire" este puţin înţeles. Când spun cuvântul "iubire" nu vorbesc de [ceea ce greşit consideră oamenii a fi] simţăminte. Toate simţămintele sunt lucruri, lucruri fabricate.

Iubirea de care vorbesc e iubirea divină. E o forţă care arde toate himerele. Dizolvă toate impurităţile. Iubire care caută impurităţile şi le arde. Nu există persoană lipsită de iubire.

Numai cei care şi-au împietrit intr-atât inimile încât nu mai percep iubirea care e pretutindeni în jurul lor. Devin orbi la iubire aşa cum un orb devine incapabil de a vedea lumina din care el însuşi e creat. Invizibilă şi mereu prezentă, iubirea e mai mult decât un simţământ, mai mult decât o emoţie. E mai mult decât plăcere, mai mult decât extaz. Este starea firească a lui Dumnezeu. Forţa supremă din univers.

În percepţia unui Înţelept, Iubirea e în aerul pe care îl inspirăm, circulă prin fiecare celulă a fiinţei noastre.

Iubirea pătrunde totul şi pe toţi. Când spunem că iubim ceva sau pe cineva, de fapt ne îngăduim numai să simţim ceea ce e mereu prezent.

A iubi universul şi tot ce cuprinde acesta e puterea supremă. Înseamnă să trăieşti într-o linişte interioară de nezdruncinat.

Iubirea nu este ceva ce numai simţim. Este ceva ce suntem. A începe să iubeşti pe cineva sau ceva este de fapt a începe să simţi ceea ce e mereu prezent, dar pe care noi am ales să nu percepem. Aşa cum etichetăm copacii, norii, aşa etichetăm şi oamenii.

Dacă ne-am opri vreodată cu adevărat şi am privi oamenii de lângă noi şi am putea vedea ce sunt ei în realitate, nu ne-am putea abţine să nu-i iubim

Pentru că ei sunt o expresie a lui Dumnezeu!

Toată iubirea oamenilor este efemeră, trecătoare. Trece de la un obiect sau individ la altul. Se poate transforma repede în ură dacă lucrurile nu ne ating aşteptările.

Dar iubirea adevărată nu se poate schimba. Nu are nimic de-a face cu obiectul, nici nu poate deveni alt sentiment, pentru că nici măcar nu este un sentiment.

E un fel de a fi. Acel "a fi" este starea firească a infinitei forţe divine, din care putem numai puţin percepe dacă aşa hotărâm. Pentru a percepe această iubire trebuie să eliminăm sinele. Să eliminăm toate temerile, obiceiurile, egoismul şi furia.

Trebuie să ne golim ca să putem îngădui universului să ne umple cu iubire.

Conştiinţa e cea care ne poate transforma perspectiva iubirii egoiste în iubire dezinteresată.

Trebuie să ne reeducăm pentru a atinge acest punct de vedere. Că iubirea este mereu prezentă şi pretutindeni. Există în oricine şi orice.

Că iubirea e starea firească. Toate celelalte sunt iluzii.

Când un Înţelept vorbeşte despre iubire, cea la care se referă el este aproape opusul a ceea ce oamenii numesc iubire. Pentru oameni, iubirea e un sentiment cât se poate de personal. Pentru un Înţelept este o forţă universală.

Oamenii percep iubirea ca o ataşare. Să posezi pe cineva sau să fii în posesia cuiva. Asta e o închipuire. Pentru Înţelept, adevărata iubire înseamnă să nu simţi nicio ataşare, nicio posesie asupra cuiva sau a ceva. Să aparţii tuturor simultan şi toate să-ţi aparţină.

Iubirea individuală pe care o percepi faţă de o altă persoană e o formă concentrată a iubirii universale. Iubirea universală este o formă extinsă a iubirii individuale.

Iubirea e cu adevărat puterea lui Dumnezeu atrăgând totul spre el. E o forţă de nestăvilit.

Dar cum atingem acest nou punct de vedere? Cum ne scuturăm de iluzia vieţii?Cum ne trezim din vis?

Trebuie să-ţi reeduci mintea şi emoţiile, apoi credinţa te va duce mai departe.

Iată paşii pe care-i poţi face pentru a atinge felul Înţeleptului de a privi lucrurile:

1. "Principiul nevoii de a dărui". Dacă ai nevoie de iubire, dăruieşte iubire. Dacă ai nevoie de sprijin, dăruieşte sprijin. Dacă ai nevoie de un prieten, fii tu prieten. Orice ai nevoie, dăruieşte celorlalţi şi îţi vei afla propriile nevoile satisfăcute.

2. "Destinde-te, nu te încorda". Este la fel de simplu să te destinzi ca şi să te încordezi. Ne încordăm numai din frică. Această retragere constantă în noi înşine din cauza fricii de a fi răniţi este motivul împietririi inimilor noastre. Învaţă că este la fel de uşor să fii vesel ca şi să fii trist. Fii amabil în loc să te iriţi, fii mai degrabă prietenos decât ostil. Data viitoare când vrei să te încordezi, încearcă să te destinzi. Când îţi vine să plângi, opreşte-te şi râzi, în schimb.

3. "Renunţă la ataşamente". Dacă nu obţinem ce vrem suntem nefericiţi. Dacă păţim ceva ce nu vrem suntem nefericiţi. Chiar şi când obţinem ceea ce vrem suntem nefericiţi pentru că nu putem păstra pentru totdeauna.. Mintea rezistă schimbării, dar schimbarea e lege. Totul e trecător. Recunoaşte că nu posezi nimic. Totul e un împrumut de la Dumnezeu şi, până la urmă, totul se întoarce la el.

4. "Bucură-te de orice ţi se întâmplă". Ne plac vremurile bune şi le urâm pe cele rele. Dar este suferinţa întâmplărilor neplăcute cea pe care o cultivăm. Acceptă-ţi suferinţa ca pe o lecţie. Apoi vei învăţa să iubeşti şi amintirile plăcute şi pe cele mai puţin plăcute. Pentru că, fără suferinţă n-ai fi acelaşi om care eşti azi. Aşa că învaţă să te laşi purtat de curent şi să te bucuri de orice ţi se întâmplă.

5. "Lasă să vină şi să treacă". Ai observat vreodată un bebeluş? E greu să ni-i imaginăm ca maeştri ai propriilor emoţii, dar asta sunt. Un bebeluş plânge când are o nevoie, dar în clipa în care nevoia îi este satisfăcută, lacrimile se opresc instantaneu. Mai târziu în viaţă învăţăm să ne suprimăm emoţiile. Dar pentru un Înţelept, emoţiile se exprimă liber. Iar odată exprimarea uitată, un Înţelept nu mai stăruie în emoţii, nu-şi mai reprimă furia sau bucuria sau iubirea. Simte ceea ce simte şi apoi lasă să treacă.

Aşadar, în concluzie, se află un Înţelept în absolut fiecare dintre noi. Descoperă-l şi devino una cu el şi apoi devii una cu Dumnezeu, una cu universul.

Sursa: http://proiectari.blogspot.com/

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 

PUBLICITATE